Mar

21

“Dupa zece ani ca redactor, am plecat sa muncesc in Italia ca sa ma realizez”

Filed Under P.M.C. 

Marian sania la GSPOVESTE EMOTIONANTA. Marian Sania lucra in 2002 la Gazeta de Sud, cel mai bun ziar regional din Romania. Ii mergea bine, dar soarta l-a pus sa ia o decizie grea. A renuntat la functia de jurnalist, care ii adusese destule satisfactii, pentru a munci intr-o fabrica din Milano, Italia. S-a gandit inainte de toate la familia lui.

Marian a descoperit carieremedia.ro in urma cu doua luni. I-a placut si l-a adaugat in blogroll-ul blogului sau. Recent si-a luat inima in dinti si mi-a scris pretinzand cu tehnica de jurnalist versat sa-i intorc serviciul, adica sa-i pun si eu un link. De aici si pana la a afla povestea lui nu a mai fost decat un pas. Va invit sa o savurati. Merita! Marian a lucrat sau a colaborat in timp cu jurnalisti pe care azi ii cititi in cele mai bune ziare din Romania sau ii vedeti la cele mai bune televiziuni din Romania.

Am lucrat în presa sportiva din Craiova aproape un deceniu (1993-2002), cunoscînd cele mai mari satisfactii profesionale la Gazeta de Sud, unde am fost redactor între 1998-2002. Anterior, am mai lucrat la alte doua ziare din Banie, Ora Craiovei, unde am fost seful departamentului sport, si Cuvantul Libertatii (colaborator). Am început sa scriu în presa în 1993, ca si corespondent al cotidianului Ziua. Practic, în acel moment viata mea s-a schimbat cu 360 de grade. Citeam ziarele de cînd aveam 7 ani, mai precis rubricile sportive, pentru ca pe vremea lui Ceausescu nu prea aveai ce lectura prin gazete, dar nu visam ca o sa devin ziarist.

„Vina“ îi apartine lui Constantin Ene (poreclit Zimbru), pe atunci redactor sportiv la Ziua, care practic m-a împins în presa. Ene, stabilit de multi ani în Belgia, mi-a propus sa devin corespondent la Ziua. Am acceptat si astfel, încet-încet, am intrat în aceasta fascinanta lume a presei. Apoi, am colaborat la Cuvîntul Libertatii, cotidian condus de Mircea Cantar, iar sef al sectiei sport era Nicu Dolea, printre altele si ofiter de presa la U Craiova, de la care am învatat ceva meserie. Unul dintre colegii mei de acolo era Dragos Buzarin, fratele lui Alin Buzarin.

Prin 1995 sau 1996 s-a înfiintat Ziarul Ora Craiovei, unde am fost sef al departamentului Sport. Am amintiri placute despre atmosfera de la ziar si despre colegii mei de atunci: Ion Spînu, Loredana Chimoiu (Antena 1), Tiberiu Patru. La rîndul meu, la Ora i-am împins si eu în presa pe Cristi Stancescu (azi la Pro TV si sport.ro) si Marian Apipie (azi la Adevarul de Seara Craiova), ca sa dau doar cîteva nume. În 1998, m-am mutat la Gazeta de Sud, ziarul de care ma leaga multe amintiri extraordinare, acolo consacrîndu-ma ca ziarist.

Atmosfera era excelenta si datorita faptului ca Adrian Voinea si Ina Voinea, directorul si redactorul-sef, au stiut sa aprecieze si sa impulsioneze oamenii si sa impuna un spirit de echipa. Îmi aduc aminte si acum vorbele domnului Voinea: „Sania, scrie un articol tare ca sa plînga cititorul mîine cînd o sa citeasca ziarul!“ Îi aveam colegi în departamentul Sport pe Ion Jianu, autorul mai multor carti despre fotbalul craiovean, Liviu Bistriceanu, care a lucrat la Sportul românesc, Bogdan Mitricuna.

Relatii de colaborare si de amicitie am avut cu mai multi ziaristi care au lucrat sau care lucreaza în presa centrala: Andrei Balan (azi la Libertatea), Catalin Oprisan (azi la GSP TV), Daniel Nanu (azi la GSP), Alin Bazarin, Octavian Topa (azi la Europsort), Narcis Drejan (azi la Adevarul de Seara). Poate ca îsi mai aduc aminte de mine… Lui Oprisan i-am trimis un e-mail mai demult si mi-a raspuns. Chiar era curios sa afle de ce am disparut din presa…

În octombrie 2002, destinul m-a aruncat la Milano. A fost o decizie cumplita de a abandona meseria de ziarist si de a începe o viata noua, departe de casa. M-am stabilit cu familia în Italia si lucrez la o fabrica de gomoni (ambarcatiuni nautice). Mi-am cumparat un apartament aici si o masina, lucruri pe care în tara probabil ca nu le realizam. De fapt, acesta a si fost motivul pentru care, cu durere în suflet, am renuntat la presa.

Am ziaristica în sînge, continui sa scriu chiar daca m-am lasat de aceasta meserie. Altadata, dadeam stiri pe banda rulanta acum ma distrez, facînd pe… ziaristul pe blogul Fotbal pe banda rulanta, pe care l-am creat la începutul anului. Sunt multi carora le place cum scriu, am destule aprecieri de la cititorii mei online, dar se mai gaseste cîte unul care ma înjura. Eh, padure fara uscaturi nu exista…

Acum îmi vine sa rîd cînd imi amintesc cum ma fugareau suporterii Universitatii Craiova pe terenul de zgura de la stadionul Ion Oblemenco, nemultumiti ca îi încondeiasem în ziar pentru comportamentul lor. M-am speriat, e adevarat, dar nu am încetat sa-i critic de cîte ori calcau pe bec. Sau cînd alergam prin toata tara, însotind Universitatea Craiova la meciurile din deplasare, lasînd sotia sa se descurce singura cu copilul. De fapt, lozinca mea ca ziarist a fost: da cu toti de pamînt cînd gresesc, nu face blaturi cu nimeni, sarac si cinstit.

Cu siguranta, în România ma voi întoarce, dar nu stiu cînd. Si as vrea sa lucrez tot în presa sportiva, pe care o iubesc la nebunie. Dar oare îsi va mai aduce cineva aminte de mine? Voi mai fi oare apreciat ca în urma cu vreo 10 ani? Au aparut multe nume noi din noua generatie, cei de vîrsta mea deja au început sa se retraga din presa, cum este cazul lui Alin Buzarin.

Sunt nascut la 4.11.1971, la Radovan (Dolj), sunt casatorit si am o fetita de 10 ani.

Multumesc mult!
Marian SANIA
marsania.blogspot.com

Comments

5 Responses to ““Dupa zece ani ca redactor, am plecat sa muncesc in Italia ca sa ma realizez””

  1. diana on March 22nd, 2010 08:10

    cred ca a luat o decizie inteleapta. in romania nu ar fi realizat nimic.

  2. Truth Hurts on March 22nd, 2010 20:58

    Diana, nu gandi asa! El in tara a realizat f multe, a plecat doar dpdv financiar. Daca vei gandi ca aici nu poti realiza nimic, pai atunci chiar nimic vei realiza. Nu te-ai nascut in locul potrivit? Crede-ma in orice tara te-ai fi nascut, cei ca tine ar avea continuu acelasi sentiment. Rusine, Diana!

  3. Dumitru on March 23rd, 2010 09:00

    il cunosc pe marian. era coleg cu fratii bistriceanu si cu jianu… omu e sincer cand spune ca fugeau suporterii dupa el, insa bag seama ca nu recunoaste ca facea de frica pe el din cauza lor. un tip de treaba, dar fricos

  4. Ivan Goncearuc on April 14th, 2010 03:07

    Jos palaria! La noi e si mai mare mizerie si stiu cit iti este de greu acolo.

  5. Marian Sania, un suflet mare in blogosfera romaneasca | Blogul Suporterilor Catalani on December 1st, 2010 00:32

    [...] sa o citesc aproape de sfintele sarbatori Pascale, pe site-ul dedicat celor care au lucrat odata in presa. De aici si pana a deveni prieteni nu a fost decat un simplu pas. Am descoperit ulterior datorita [...]

Leave a Reply